Un loc al grijii pentru aproapele, încă din Evul Mediu
Blumăna este una dintre cele mai vechi suburbii ale Brașovului. Bolnavii de lepră sunt atestați în oraș din 1413, iar în 1463 este pomenită pentru prima dată o „leprozerie”: un azil pentru bolnavi în afara zidurilor, pe locul actualei biserici evanghelice din Blumăna, cu o capelă gotică închinată Sfintei Barbara. Ulița care ducea într-acolo era numită popular, încă în secolul al XIX-lea, „Seichesgasse”.
În secolul al XVIII-lea, leprozeria ajunsese în ruină. În locul capelei Sfintei Barbara a fost ridicată, între 1776 și 1778, biserica evanghelică din Blumăna, aflată și astăzi chiar lângă cămin.
Căminul pentru femei vârstnice al parohiei
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Parohia Evanghelică C.A. Brașov a dobândit terenul de lângă biserica din Blumăna și a amenajat aici un cămin pentru femei vârstnice: la început pentru nouă, mai târziu pentru peste 25 de femei singure. Unele locuri se acordau gratuit, altele contra cost, iar cheltuielile curente erau acoperite din chiriile a două case ale parohiei. În 1938 a fost reconstruită partea din față a clădirii. Deasupra intrării, un basorelief în piatră înfățișează o pereche tânără care sprijină mama bătrână – „pactul dintre generații”, cioplit în piatră, o imagine care i se potrivește casei și astăzi (mai multe despre basorelief).
În august 1944, locuitoarele au trebuit să părăsească clădirea. Aceasta nu a fost naționalizată, dar a trecut în administrarea orașului. Abia în 1990 a revenit parohiei.
Un nou început: căminul de bătrâni din 2002
După 1990 s-a plănuit inițial un cămin mare, finanțat de Republica Federală Germania. Când, în 1999, a devenit clar că această finanțare nu va mai veni, Parohia Evanghelică, Protopopiatul și Forumul German au ales un drum propriu, mai modest: în iunie 2000 au înființat Asociația Blumenau, cu Erwin Hellmann ca prim președinte. Cu fonduri proprii ale parohiei și cu donații importante – în primul rând de la Fundația Propter Homines din Liechtenstein – clădirea a fost renovată și sfințită la 22 aprilie 2001. În toamna anului 2002 s-au mutat aici primii locatari.
- 2004 – sala festivă cu bucătărie proprie și camere pentru îngrijire temporară în clădirea din curte
- 2006 – reamenajarea parterului aripii principale: camere noi, cabinet medical, sală de mese și de zi
- 2010 – „locuințe protejate” în fosta casă parohială de alături
- 2014 – acreditarea asociației ca furnizor de servicii sociale
- 2017–2026 – licențe de funcționare emise de Ministerul Muncii, cea mai recentă reînnoită în martie 2026
- 2025/26 – despărțirea de Ortwin și Erwin Hellmann; un nou consiliu director și o nouă conducere a căminului
